12 martie 2015

"Norii din Noi"- un nou produs Zana Norilor

       M-am dat peste cap, am mai urcat un nor, m-am invartit si am prins in zbor povestea despre "cum au aparut oamenii pe Pamant?". 
       Norii mi-au spus si eu am povestit in cea mai recenta carte a Zanei Norilor: "Norii din Noi". Promiti sa fii cu capul in nori?



10 ianuarie 2015


Andreea Mihaela Stan viseaza, se crede, isi imagineaza, te crede, creeaza, invata, zboara, simte, te simte, vorbeste, tace.

1980 - (8 ani) - pentru prima data in fata unui microfon - cantare live, pe scena din Parcul Titan, in Bucuresti.

1990 - (18 ani) pentru prima data in fata unui microfon Shure: DJ la Radio Contac. Asta o sa tina 10 ani, o casatorie, prieteni, mult zbucium.

1995 - (23 ani) absolventa a Cursului BBC de Radiojurnalism, trece la departamentul stiri, inventeaza un departament de PR si face copywriting la Radio Contact. Continua si emisiunile muzicale: "Muzica pe sufletul tau", "Pauzele de dimineata", "O fata desteapta incepe la timp".

1996 - (24 ani) licentiata in arhitectura a Institutului "Ion Mincu", Bucuresti.

2000 - (28 ani) dupa 10 ani, odata cu conceperea si implemetarea Campaniei "De 10 ani Radio Contact" paraseste lumea radio, casatoria, prietenii, pentru a proiecta, construi si amenaja case. O ia "de la zero" pe mai multe planuri. Se tunde zero.

2001 - (29 ani) il naste pe Luca-Nicolae, noul ei Soare.

2002 - (30 ani) infiinteaza pentru scurt timp trupa "Luka's" cu care canta pe scena mica a Cerbului de Aur. Prietenii rad. Ea plange.

2003 - (31 ani) realizeaza proiecte de amenajari interioare si mobilier pentru apartamente, vile, localuri, dintre care mai cunoscute sunt: amenajarea Restaurantului Casa, a Clubului de frumusete Delights. Proiecte de arhitectura: complexul de vile Skandinavian Park, locuinte familiale in Buftea si Corbeanca.

2004 - (32 ani) realizeaza primul documentar: "Sinucigasii din TVR" - despre munca in TV. Este realizator si prezentator al emisiunii de amenajari interioare "Stil de_sign" la Alpha TV. In acelasi timp vine la Radio Guerilla, pentru o saptamana. Dobrovolschi o catalogheaza ca fiind prea "mamica". Glumele "de autobaza" nu ii mai vin pe buze.

2004 - (32 ani) realizator - prezentator al emisiunii de amenajari interioare "Casa noastra" - Prima TV

2006 - (34 ani) se reintoarce la radio, de data aceasta la ItsyBitsy FM, pentru un an. Se naste conceptul "Zana Norilor" si emisiunea live cu acelasi nume care are un frumos succes in randul copiilor. Vede Lumea Sentimentelor.

2006 - realizeaza scurt-metrajul pentru copii "Baiatul si baloanele" (scenariu si regie) - filmul pe care il va prezenta de-a lungul anilor in fata a mii de copii in cadrul Atelierelor Zana Norilor.

2007 - (35 ani) licentiata in Regie a Universitatii Media.

2008 - (36 ani) iunie, lanseaza la Bucuresti cartea de povesti pentru copii "Povestile Norilor"

2008 - decembrie: initiaza miscarea "New Love - Noua Iubire" pentru a aduce aminte oamenilor ca sunt aici pentru a iubi si a face orice vor ei in timpul acesta. Intalnirile cu iubitorii de iubire din cadrul Atelierelor 121.ro au un loc aparte in dezvoltarea ei personala.

2009- (37 ani) septembrie: boteaza "Salonul de Frumusete Interioara Inlight" alaturi de Luminita Baltaretu, Clara Toma si Daniela Ivanov.

2010- (38 ani) iunie - isi ia zborul in cel mai extrem dintre sporturile cunoscute: business-ul propriu. Lanseaza independent cartea despre sentimente sub titlul "Povestile Norilor", jocul de carti "Jocul Norilor" si "Agenda Norilor Mei" - practic pune bazele Colectiei Zana Norilor Stie, in sfarsit, ca forma ei de exprimare potrivita este un mix personal de litera, joc, lumina si emotie. Indiferent de numarul de ascultatori. Este recunoscatoare pentru fiecare moment de fericire trait.

2011- 2012 - creeaza "Casa Norilor - After-school si loc de joaca a gandurilor si viselor copiilor"

2011 - 2012 - realizeaza emisiunea "Povestile norilor" de la Radio Romania Junior.
     
2012 -   Incepe sa zboare. Ca o Zana.

2013 - obtine licenta de pilot pe motodeltaplan,

2014 - obtine licenta de pilot pe gyrocopter.

2014 - lanseaza noua carte "Norii din Noi".

30 noiembrie 2014

Panna cotta duminicilor noastre, fie ele şi luni




             Nu-i  desert mai rapid ca panna cotta dar nici mai lent - ca timp de  așteptare a răcirii. Pentru noi e taman bine, căci mâncăm dulcele întotdeauna separat de "masă".
             Avem așa: fierbem laptele (300ml) cu fructoza (100g), luăm de pe foc şi adăugăm gelatina (10g) desfacută în 3 linguri de apă, apoi smântâna (300g) și mirodeniile (coajă rasă de lamâie, vanilie, migdale, orice alegi). Dacă ai grijă şi amesteci incet, crema iese fină, dacă il laşi pe Ion (sailor vestit) s-ar putea sa-ţi iasă cu cocoloaşe, la fel de delicioase şi ele.
            Umplem cu acest conținut 3-4 boluri umezite și le scoatem pe terasă ori balcon, unde-i rece și bine. După vreo 2-3 ore rasturnăm situația pe farfuriuțe și improvizăm finalul: cireașa, gemul (fără zahăr), nuca ori caju-ul, fructe de padure și tot ce ne mai inspiră.
            De Sfântul Andrei, de 1 decembrie, să avem un farafainafarazahar cu bucurie!


21 noiembrie 2014

Acest Arnold Schwarzenegger în luptă cu propriile noastre stihii

Sau "cum mi-am petrecut alegerile şi mai ales post-alegerile".

De la duminica alegerilor încoace, zile întregi dimineţile si serile mi-au fost invariabile: citeam şi plângeam. Plângeam şi citeam. Declaraţii, comentarii, entuziasm, speculaţii, răbufniri, bucurie. Marea majoritate a articolelor erau începute şi neterminate, nu le puteam duce pâna la capăt pentru că, în mijlocul lor, subit, ochii mi se înceţoşau şi pieptu-mi se umfla de o energie uriaşă cu care nu ştiam ce să fac. Nu ştiu când m-am transformat aşa. Plâng mult mai des la stări şi fapte care imi fac sufletul să creasca, decât la drame. Cu dramele parcă m-am obisnuit. Cicatrici destule stau pavăză.

Pentru bine, frumos, fericire, minune, posibil deşi improbabil  am nevoie de un antrenament serios. În mod sigur mă copleşeste fericirea traită in comunitate, bunăvoinţa, înţelegerea, compasiunea expusă. Efectul lor în masă e intens şi de necontrolat.

Am trăit toate aceste stări şi simt că mor daca nu scot din mine măcar 2 vorbe despre ceea ce pare că s-a vorbit deja absolut tot.

7 motive pentru care, cred eu, a câştigat Klaus Iohannis:
  1. ardelenii l-au votat pentru că este "de-al lor".
  2. răgăţenii l-au votat pentru că este tot ceea ce nu suntem noi: ne-grăbit, parolist, decis, constant, scump la vorbă, aşezat, are ritmul lui, e "greoi". Greu. Greunceanu. Nu-l urneşti uşor, deci nici nu-l opreşti cand vrei tu.
  3. tot ceea ce i s-a împotrivit l-a propulsat: cozile diasporei au declanşat si relansat votul majoritar din ţară (dacă se deschideau mai multe secţii în străinătate nu s-ar fi votat atât de masiv în ţară); acuzele oponenţilor i-au scos în evidenţă latura umană: până și faptul  de a nu fi părinte - a fost profesor, deci are sute de copii pe care i-a învaţat; nu este părinte - deci se poate concentra exclusiv pe carieră, ceea ce, să recunoastem, ne convine; nu a inundat tv-ul şi media cu vorbe, deci ne-a lăsat să umplem singuri vidul de informaţie; 
  4. a fost atacat şi nu a răspuns agresiv. 
  5. pentru că nu e agresiv. Şi, din nou: NU e agresiv. Ceea ce i-a descumpănit pe toţi cei care sar la bătaie ori de cate ori un ins le taie calea cu voie sau fără. Adică pe  noi toţi cei care ne-am născut furioşi.
  6. e neamţ și avem, mai toţi, undeva în inima noastră, o admiraţie nedisimulată pentru (aproape) tot ce e nemţesc: de la maşini la oameni. Noi toţi avem în cercul nostru de prieteni măcar o persoană crescută sau educată de "o nemţoaica", ceea ce justifică în ochii noştri disciplina, rigurozitatea si seriozitatea pe care o manifestă.
  7. pentru că: "după ce treci munţii, oamenii sunt altfel". Pentru că nu o dată ne-am trezit investind încredere unei persoane necunoscute pentru simplul motiv ca era ardeleancă: "esti din Ardeal? Aaaaa....se schimbă treaba!". Mărturisesc deschis că aşa am ales învaţatoarea fiicei mele. Nu ştiam pe ce criterii să fac alegerea, acum 4 ani, când am decis sa le cunosc pe fiecare dintre cele 4 care mi-au fost recomandate, şi să dau mâna cu ele. Ardeleanca a fost singura care a zambit fiicei mele. Singura care s-a aplecat la înalţimea ei şi a privit-o în ochi ca pe un copil, nu "de sus", măsurand-o ca pe un exponat, precum făcuseră celelalte. Apoi, când i-am auzit vorba cântată aşa cum numai ardelenii stiu să o facă, am ştiut că ea este. Sărut mâna, doamna învăţătoare Ani Pârvu!

Îmi amintesc ce spuneam cu prilejul altor alegeri, când mai încercam niste speranţe stinse rapid singure sub propria-mi tăcere: îmi doresc şi eu un Presedinte pe care să îl iubesc. Pe care să îl admir, pe care să îl respect. Vreau şi eu un preşedinte la care să privesc fără  sarcasm, ironie sau condescendeţă. Fără furie.

Poate că de azi.



14 noiembrie 2014

Tortul Negresă. Bun e dulcele!



     Dintre toate încercările mele de a coace o negresă "fărăfăinăfărăzahăr", aceasta este cea mai reusită: în gust, textură, dar mai ales consistenţă - care este destul de greu de obţinut în absenţa făinii de grâu. Mă apuc să o scriu repede altfel o uit. Improvizaţiile mele nu sunt de 2 ori la fel, dar asta merita repetată. 

     Totul e "pe aproximate", "la ochi" dar mai ales la intuiţie:

     Baza (nu e blat, e doar un strat diferit):  2 căni de nuci măcinate fin, amestecate cu o cană de "gem de curmale" facut pe loc. Cum vine asta: o cană de curmale lăsate la înmuiat 2-3 ore şi date apoi la blender se transformă în cel mai dulce gem posibil, cu o consistenta delicios de cremoasă . Mai punem o lingură - două de unt moale, amestecăm totul cu mâna şi obţinem un fel de aluat pe care îl întindem în tava rotundă.

     Etajul cel negru: Batem 7 albusuri spumă, adăugăm gălbenuşurile pe rând, apoi o cană de fructoză, un pachet de unt foarte moale (nu chiar topit) şi suma de prafuri: 1 cană praf de migdale măcinate (sau daţi la blender fulgi de migdale) amestecat cu 2 linguri mari de cacao, un praf de bicarbonat si puţina sare. Adaug esenţă de rom şi vanilie. Amestec totul, torn deasupra bazei de mai sus.

    La cuptor cca 40 min la 180 grade.

    După ce îl scoateţi mai puteţi turna deasupra un strat de ciocolată topită amestecată cu o lingură de unt, sau alt sos de ciocolată la fel de improvizat: multă cacao + puţin lapte + un pic de fructoză - amestecaţi până obtineţi consistenţa dorita. Dacă vreţi un strat mai gros adăugaţi unt cand le amestecaţi pe foc. Decoraţi cu fulgi de migdale, ciocolată, fructe, orice doriţi.

    Păpaţi cu toţii, împreună, într-o zi cu soare fără altă sărbătoare în afara faptului că sunteţi împreună.




04 iulie 2014

S-a descoperit femeia

In curand se va afla ca ea, daca vrea, da nastere la pui vii, prin forte proprii.
In finalul debandadei sexiste va aparea expresia: "nasti ca o femeie!".
Sau ar trebui sa spun... "creezi ca o femeie" ?
Daca Dumnezeu a creat lumea, e musai ca avea (si) ovare. Si inca le are. Pe toate la un loc.
Dumnezeu e ca o floare.


17 mai 2014

Zborul de azi



Selfie cu manşa în mâna stângă. Deşi pilotez gyrocopter de foarte puţin timp, mă împrietenesc cu el mai repede decât credeam.

24 aprilie 2014

Calatorie Pascala: Constanta - Limanu


Duminica dimineata ne-am luat copiii - ai nostri plus o parte din colegii lor din echipa de yachting Sportul Studentesc -  si, alaturi de Liviu Doara, antrenorul lor,  am purces la drum. Velierul "Life" si-a aratat secretele, prietenia dar si mofturile asa cum sade bine unei prime intalniri intre personalitati puternice.

Ionut a fost skipper - doar e "de-al casei" pe aceasta ambarcatiune. Cei mai mici navigatori au aratat ca sunt pregatiti pentru a supune, cu tehnici blande, dar si cu voia Celui de Sus-Jos-Si-De-Peste-Tot, o fiinta uriasa dar blanda cum este acest velier mult incercat in regate.


Am plecat din portul Tomis pe soare si, dupa 6 ore, am ajuns in Limanu pe ploaie si zambete de dupa somn. Ne-am intrecut la inaltime cu timona, ne-am bucurat cautand in zadar delfini, pana am adormit in leganarea perfecta a unei mari ce se monta incet-incet. Norii au acoperit usor soarele, frigul biciuia bronzul fetei, noroc ca somnul era deja dulce. Ne-am trezit ca dupa o calatorie de o vacanta direct in laguna ce duce catre Limanu, acolo unde clatitele si scaunul de masaj sunt visul oricarui marinar incercat de ore de vant si soare.













Oare ce e mai candid decat dulcele somn al copiilor-marinari?

                

29 martie 2014

Cerul e jos, pamantul e in aer!


Aprilie a venit mai devreme anul asta, cam prin martie, asa ca inflorirea magnoliei m-a prins in aer. Primele zboruri au inceput, desi nu am avut nicicand vreo vacanta de iarna ori o pauza prea lunga si nici nu imi doresc.

Este ultimul weekend de martie si ma bucur sa pilotez din nou, sa simt ca tot ce e in aer ma cheama si ma tine intr-o imbratisare continua.

Azi a fost un zbor de dubla bucurie. Mai intai a fost zborul-scoala spre Banesti, un traseu ale carui mici turbulente mi-au mai intarit un pic aripile, calindu-ma si apropiindu-ma mai mult de aparatul de zbor. E un avion pe care l-am iubit din a doua clipa. Prima a durat un an si jumatate - timpul in care am invatat sa zbor pe motodeltaplan. Cand a venit vremea avionului aveam deja o relatie stransa cu aerul, cu vantul traversandu-mi obrajii, astfel incat confortul din cockpit a venit ca un premiu special. Da, se merge bine si incaltat, fara ca asta sa insemne ca vei renunta vreodata sa alergi in picioarele goale razand cu gura pana la urechi...

Timpul are un ritm al lui in care noi reusim sau nu sa ne inscriem. Timp pentru talpi goale, timp pentru cizme groase, timp pentru pantofi cu toc.


A doua bucurie de azi a fost zborul cu Dan Stefanescu - iacarul campion national la acrobatie avand peste 9500 de ore de zbor. Am trait astazi experienta primelor tonouri si loopinguri cu aparatul YAK52 si nimic nu a mai fost la fel. N-a fost timp de filmat, am ales sa ma bucur de zbor si sa povestesc, daca sunt in stare, cele cateva minute traite in pasarea de foc trasa de 500 de cai inaripati. O poveste ce inca traieste in mine.

Probabil ca mica experienta de zbor pe care o am cu motodeltaplanul si cu avionul mi-a intarit atitudinea in aer. Cand sunt eu la mansa emotiile sunt amestecate, bucuria si frica danseaza la aceeasi masa. Cand sunt pe mana altui pilot stiu ca e o decizie pe care o iau la sol:  ma bucur de tot ce voi trai in aer. Pentru ca nu mai depinde de mine si atunci este inutil sa fii anxioasa. Ma las cu placere in bucurie. Imi dau voie sa traiesc deplin si in implinire tot ce urmeaza sa vina. Si atunci se intampla bucuria. Pamantul e jos, pamantul e la stanga, pamantul mi-e deasupra capului, ranversare si forta celor 4G ma surprinde razand.  

Candva poate imi voi gasi cuvintele potrivite, acum inca traiesc. 

Am experiementat frica in multe randuri si zboruri cu diferite aparate. Azi a fost numai bucurie, una pentru care ii multumesc cu plecaciune pilotului de exceptie Dan Stefanescu. Dincolo de senzatia ireala ca esti parte dintr-o petrecere cereasca a fost sentimentul de siguranta conferit de perfectul control al mansei, palonierului, sincronizarea perfecta. Forta unui YAK52 combinate cu siguranta executiilor au o avut o rezultanta euforica asupra mea.

Aproape fara nori a fost apoi drumul inapoi spre hangarul de la Ciolpani, mult soare si sufletul plin, intr-o sambata a zborului asa cum i se cuvine ... Zanei Norilor. Sambete pline de aer si soare sa aveti si voi!








20 martie 2014

"Povestile Norilor" la Scoala Anastasia Popescu

       -Exista "Norul Vacanta"? - ma intreaba Andrei.
       -Da, raspund. Cata vreme "vacanta" e o stare, un buchet de emotii, da.
    Azi sunt "Zana Norilor" in jeansi si pantofi sport. Descifrez impreuna impreuna cu copiii de clasa a V-a din ce e compusa starea de vacanta. Descoperim impreuna ca ea contine Norul Bucurie, Relaxare, Liniste, Entuziasm, Libertate. Liber de...ce? Liber de lectiile de maine, liber de gandul zilei de maine, liber de maine. Libertatea de a trai in "azi". Norii au toate rapsunsurile.
        -Dar Norii ne pot pune noua intrebari? - continua Francesca.
     Mi-a placut cel mai mult intrebarea aceasta pentru ca mereu am crezut ca Cerul ne raspunde dar niciodata pana azi nu am m-am gandit ca ei ne pot intreba. Dar ei ne intreaba, prin glasul copiilor.
     O zi plina de intrebari cu sens, de raspunsuri ce ieseau libere prin mine, o ora plina de semne, vibratii si zambete am petrecut la Scoala Anastasia Popescu, in clasa doamnei director Mona Serbanescu, in plina saptamana a francofoniei. Am fost invitata sa particip ca autor al "Povestilor Norilor" la o lectie in care copiii au vorbit in limba franceza despre nori. Curand voi avea bucuria sa aud prima poveste tradusa de copii si o voi impartasi cu voi!
     Intotdeauna m-am bucurat sa fiu invitata la scoala "Arc-En-Ciel". Este unul dintre putinele locuri de invatare autentica in care mi-as lasa bucuroasa copiii daca as locui mai aproape de Bucuresti. Este scoala la care as merge cu entuziasm daca as fi copil din nou.

04 martie 2013

Draga Doamne.


Ma simt recunoscatoare ca exist, ca imi oferi si arati atat de multe. Ca sunt in stare sa simt atat de multe.
Uneori mi-e greu sa primesc tot ce ai pentru mine, chiar daca eu le cer. 
Nu stiu cum sa facem.
Sa imi dai tu doar ce crezi ca e bine? Se poate asa ceva? O sa fie mai bine pentru mine? Normal ca ma intereseaza numai de mine. Imi inchipui ca pentru tine e mereu bine, desi poate nu e asa. Dar imi e mai usor sa traiesc cu gandul ca, dintre toate si toti, macar tu esti fericit, macar tu "nu ai nici un gand care sa doara". Asta-i problema cu noi, oamenii, gandim. Si asta doare. 
Astazi am primit un raspuns la o intrebare pe care nu am pus-o, constient, am vrut sa cunosc mai mult, mai pofund, mai bine. Am cunoscut si simtit mai mult decat as fi vrut. M-a durut si am trait stari neplacute. Poate ca, daca nu m-as mai opune, nici durere nu ar fi. 
De fapt vrem sa cunoastem mai bine oamenii, dar sa ne ofere ceea ce asteptam noi de la ei. Nu vrem sa fie altfel decat i-am vazut prima oara. Nu vrem si nu suntem pregatiti sa ii cunoastem cu adevarat.
Ma intreb daca acelasi luccru se intampla si cu propria cunoastere. Nu vrem sa ne cunoastem pentru ca  ne-ar durea prea tare.




14 august 2012

Love story



...pe marginea piscinei. In fine, e un lighean mai mare, dar si el are povesti de iubire. Baiatul are "B" pe tricou, ma intreb de la ce vine. Au fost cuminti la shooting, amandoi.




Sa povestim din cer cu Dan Oprea, the "Perfect Fly"

Am doar prima parte din emisiune,  suficient incat sa va faceti o idee despre ce frumos e sa ai invitati zburatori care mai sunt si fotografi. Pilotul Dan Oprea isi lasa aripile sa zboare deasupra norilor si se ocupa cu fotografiatul lor. Il banuiesc ca are genul ala de aripi pliabile. In interiorul lui.

Iti multumesc, Dan si sper sa ma inveti si pe mine sa fotografiez norii de deasupra lor. Pana atunci, tinem pumnii impreuna pentru ce va fi!



18 iunie 2012

Banesti Fly-in, zborul continua!

Am fost acolo si am vazut cu ochii mei. Am vazut cu sufletul si am simtit direct in inima. Cand ceri lectii ele vin in forma cea mai speciala creata de univers.

Nu e primul eveniment aviatic dramatic cu care iau contact. Am fost primul reporter - sau printre primii? - care a ajuns la Balotesti in 1995. De fapt eram dj si realizam matinalul "Pauzele de dimineata" de la Radio Contact. In timpul emisiunii, la 9.10 telefoanele au inceput sa sune. Dupa ce am terminat emisia mi-am luat Trabantul si am ajuns la locul care inca fumega. Mai am si azi in minte imaginile acelui imens puzzle negru imprastiat pe camp care a fost candva un avion si aproape 50 de oameni.

Dupa 13 ani m-am mutat foarte aproape de Otopeni, chiar de Balotesti, undeva intre strazile Aviatorilor, Zeppelinului si Zborului. Am aterizat fix pe strada Dorului.  Viata mea a inceput sa fie incojurata de zbor si pe afara si pe dinauntru.

La Banesti Fly-in a fost prima mea "baie" de aviatie. Am venit sambata pe 16 iunie in zbor, ca elev-pilot pe motodeltaplan alaturi de instructorul meu Daniel Dragomirescu. Imi amintesc ca, survoland prin dreptul Ploiestiului am ajuns la o zona plina de stalpi de inalta tensiune si imi tot repeta in casti: "mergi peste stalp, intotdeauna sa zbori fix deasupra stalpului, nu intre stalpi!". Eram la circa 150m, recunosc ca am primit cu usoara retinere aceasta indicatie dar i-am dat curs, pentru ca, in general, sunt o eleva ascultatoare si am o uriasa incredere in instructorul meu. Chiar am primit un sfat excelent de la un fost elev al lui: "asculta-l chiar si cand crezi ca nu are dreptate!". Dar tot m-am gandit: "pentru ce sa zbori fix deasupra stalpului? Doar se vad foarte bine firele de electricitate!". Si-am zburat mai departe.


Am ajuns repede la Banesti - Prahova iar zborul nu a fost mai lung de 40 de minute incluzand si onorul dat monumentului aerului de pe DN1, o invatatura minunata oferita de profesorul meu. M-am simtit mandra sa ma rotesc usor de 2 ori deasupra lui, precum un vultur, mi s-a parut un gest superb pe care pot si eu, ca eleva, sa il fac in onoarea tuturor celor care au zburat. Curand am aterizat si atmosfera era calda, se simtea cum pacea isi facuse culcus intre dealuri. Soarele incalzea tare si pilotii veneau rand pe rand: motodeltaplane, avioane, planoare. A fost o zi minunata, am participat la concursuri, am bombardat cu pungi de faina la tinta fixa, am cercetat aeronave sau am atipit sub aripa (de mototdeltaplan a) instructorului meu:


Parasutistii au desenat cerul cu rosu si tricolor, Iacarii acrobati au facut spectacol ceresc. 




Am trait o zi intreaga printre aripi romanesti. Seara a venit cu un concert Kripton reunion si recunosc ca au cantat ex-ce-lent! Aveam mare nevoie sa dansez si sa imi bubuie un pic urechile, sa cant si sa strig, fusese o zi cu 3 zboruri (ceea ce pentru un elev este de ajuns), fierbinte, o multime de oameni noi, multa traire in prezent. Sufleteste eram epuizata iar dansul nebun in noapte m-a echilibrat, scuturandu-ma de orice tensiune trupeasca... Nu am innoptat acolo, am plecat cu masina la miezul noptii acasa pentru ca duminica la 8 dimineata sa fiu inapoi. Totul arata de parca lunga zi de sambata ar fi continuat intr-o a doua parte a ei.


Dimineata a inceput minunat, s-a dat startul concursului de precizia aterizarii la motodeltaplane, am privit profesionistii - Daniel Dragomirescu, Dragos Gheorghe - dandu-ne lectie dupa lectie pentru ca apoi sa asteptam proba de precizie a aterizarii clasa avioane ultrausoare. Ne stransesem sub umbra aripii motodeltaplanului ca sa le privim  facandu-si turul de pista. L-am vazut inca de la sol pe comandorul Petre Lazar pregatindu-se de decolare, ii priveam profilul si, fiind cu statia langa mine i-am ascultat ultimele comunicari, admirandu-i tonul constant si precis "....alinierea la pista si decolarea". Cu o jumatate de ora mai devreme pilotul Mihai Grecea imi povestea despre dansul: "...este pilotul de incercare al uzinei de la Bacau, are mii de ore de zbor,  a zburat tot ce se putea zbura!". Se facuse ora 11 si soarele dogorea deja, era ultima proba dupa care urmau premierea si plecarea aeronavelor. Am privit pasarile albe strabatand cerul, erau vreo 4 in aer facandu-si turul de pista. Petre Lazar pilota un avion tip "Festival" si se apropia de pista pentru aterizare. Desi eram cu ochii pe el nici acum nu pot sa povestesc prea multe pentru ca impactul pe care il are vederea unui avion dansand pe firele de electricitate este urias. Mai intai crezi ca e o jucarie incurcata in niste fire ale lui Gulliver, in fractiunea urmatoare iti amintesti ca acolo e un om si ca aceea nu e jucarie, se aude un pocnet, cerul e albastru, strigi "...ce se intampla!??", jucaria alba e cu botul in jos, te astepti sa ramana poate, atarnata acolo dar cade rapid si se infige cu botul in pamant. E, probabil, la mai putin de 1km de noi. Cerul e tot albastru si spun in soapta pilotului "iesi, iesi de acolo!" dar avionul imi raspunde cu o flacara tacuta, botul a luat foc, flacara arde spre cabina pilotului. Instructorul meu suna la 112, dealurile tac, flacara urca, masinile prezente se indreapta spre avionul din care se vede doar coada lui alba. Soarele straluceste. Si de aici totul incepe sa taca.


Dupa o ora, rand pe rand ne-am luat zborul spre hangarele noastre. In tacere. Am spus o scurta rugaciune multumindu-i Comadorului Lazar pentru ce a lasat aici pe pamant. Fie si aceasta lectie, fie si aceasta demonstratie de forta a alegerii modului in care vrem sa mergem dincolo, acolo unde, cum spunea pilotul Dragos Calinescu "zborul este una cu sufletul".

Ne-am urcat in motodeltaplan in aceeasi liniste dar am vazut ca sus erau turbulente, asa cum ne asteptam, in plus intercomunicatia nu mai mergea, asta imi mai lipsea. Mi-e frica si nu pot sa spun. Nu ma aude nimeni. M-am urcat in spate pe locul pasagerului pentru ca orele de scoala se fac in conditii relaxate, nu pe stres. Instructorul meu e in fata dar n-o sa-i strig ca mi-e frica si ca am nevoie sa-i spun asta. Nu era doar frica de turbulente cat singuratatea ce ma cuprinsese deodata stiind ca nu pot sa comunic. Era in sfarsit tristetea care ma ajunsese din urma. O lasasem pe stand-by, bravasem la momentul accidentului pentru a ma concentra pe un posibil ajutor dat oricui ar fi avut nevoie. Si amanasem propria mea tristete. Dar a-nceput sa urle-n mine acolo sus, unde doar motorul, vantul si vocile din capul tau se aud. Era, desigur si emotia instructorului meu care pierduse un prieten si a carui  tristete ma cuprindea ca o ceata peste soarele stralucitor. Vorbim prin semne, aratam cu degetul, ne intelegem cumva. Il urmarim pe Mircea cu care mergem in oarecare formatie inapoi spre aerodrom. Ma simt singura, trista si pierduta. Trecem pe langa Ploiesti, respir, hotarasc sa inchid ochii si sa ma echilibrez prin respiratie. Functioneaza pe moment. Strang tare barele prelungitoare ale trapezului.

Pamantul elibereaza parfumuri Dumnezeiesti, campia e dulce-calda, miroase a lavanda, a tei, miroase a ingeri.

Nu mai stiu daca e duminica sau prelungirea lui sambata, dar imi amintesc lectia de sambata dimineata si imi revine in urechi vocea lui Daniel: "... Intotdeauna treci fix peste stalp, nu intre stalpii de electricitate!"

In cateva zile vom zbura din nou. Pentru ca lectiile continua si cine intra in scoala de zbor nu mai are vacanta niciodata. Si nici nu isi doreste.


Ii multumesc frumos lui Florin Mogos pentru poze. (In general, cele frumoase sunt ale lui, alea seci sunt facute de mine cu telefonul, ca imi ardea mai mult de zbor decat de foto). 

Sunt alaturi de organizatori, echipa Asociatiei "Aripi romanesti" care a construit un eveniment minunat, primul  "Banesti Fly-in" dintr-o lunga serie. Le doresc cu drag si incredere!

Zborul continua, onorand toti zburatorii care au fost, sunt si vor fi.

Continua zborul !

28 martie 2012

Visez o scoala

“Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat pe din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi… Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături.”
Constantin Noica

29 februarie 2012

Dream Big!

Aseara am avut o intalnire extraordinara urmata de revelatii superbe cu Ana Maria Stefanescu - invitata mea la emisiunea "Povestile Norilor". Ana Maria este trainer, are formare in terapii transpersonale, master practitioner NLP dar este si... Dream Teacher. Deci, o visatoare profesionista. Am fost mai mult decat uimita sa constat ca titulatura este una recunoscuta in lume. Institutia care ofera atestat in Dream Teaching este initiata si condusa de Robert Moss pionierul in Activ Dreaming care va veni si in Romania in toamna si pe care abia astept sa il intalnesc. Am fost mereu convinsa ca visatul nu se face superficial, ca nu e ceva ce tine de o latura funny a spiritului nostru, ci este ceva serios, profund si responsabil - si vorbesc atat despre vise (nocturne) cat si despre visuri (diurne, aspiratii sau planuri). Cuvintele Anei treceau prin mine si ma invaluiau perfect intr-o sfera de acceptare a ceea ce a fost, pentru mine, de multe ori, o lupta cu ceilalti, cu scepticii, cu toti cei care luau in ras autotintitularea mea ca "professional dreamer". 

Robert Moss este antropolog, istoric si autorul seminariilor de Active Dreaming nascute din sinteza intre samanism si notiunile moderne legate de vise. Tot de la Ana am aflat ca traducerea unuia dintre sinonimele cuvantului saman este "he - who - dreams", si aici am stat pe loc. Nu mai respiram dar nici nu mai aveam nevoie. Asta sunt! Am inteles, sunt cea care viseaza si aduce visul in real. 

Ajunsa acasa am intrat in atelierul Casei Norilor si am gasit ceea ce lucrasem cu copiii in ultimele 2 zile: cele 50 de martisoare-vise (detalii despre crearea lor aici). Si ziua s-a incheiat perfect, asemeni unui Dream Circle...

 
Visati maret! :)

De-ale iernii...


Pe sub nori se sta bine. Am si casca de protectie, daca e sa cad in zapada.



Si iarna caii se calaresc, mananca mere si se magaie, asa ca nu am rezistat cererilor repetate ale Sarei de a merge din nou la herghelie, sa o scoatem pe Calina la plimbare.



 Pe lacul Cociovalistea, acolo unde e soare si gheata inca ne tine!






Partea buna a nametilor: un culoar perfect de fotbal, daca scoti portile din curte si le plasezi pe strada!






26 ianuarie 2012

Pentru ca toti oamenii si-au dorit candva sa calce pe nori...

...atunci ei au venit pe Pamant. Norii vin oricand vor oamenii. 

Se lasa calcati in picioare cu bucurie. Si atunci cei mai veseli dintre oameni isi inchipuie ca zboara. Altii, dimpotriva, se simt acoperiti.

Adevarul este ca fiecare hotaraste de care parte a norilor se afla.



25 ianuarie 2012

Astazi despre Homeschooling la "Povestile Norilor"

Dragi parintei (si viitori) ma bucur sa va anunt ca diseara vom vorbi la "Povestile Norilor" despre Homeschooling si Unschooling, concepte minunate ale unui alt fel de educatie despre care ne va vorbi Andreea Ursu, o pioniera in promovarea acestor concepte la noi, pe blogul ei exterm de interesant despre "Un alt fel de educatie".

Invit orice parinte practicant de Homeschooling (sau variante) sa ma contacteze pentru a ne impartasi in direct din experienta lui, diseara de la ora 20.00 la www.radioromaniajunior.ro. - click in dreapta pentru a asculta si vedea emisiunea!

19 ianuarie 2012

Watch your head!


Iarna asta am intalnit nori la tot pasul, uneori i-am prins si tavalindu-se in iarba. Asadar... atentie, cu capu'!

18 ianuarie 2012

Cuminte...

...traversez nelinistea. Desenez in acest timp si va astept si pe voi sa vorbim astazi despre Norul de Neliniste, la Radio Romania Junior, diseara de la 20.00 la "Povestile Norilor".