Ma simt recunoscatoare ca exist, ca imi oferi si arati atat de multe. Ca sunt in stare sa simt atat de multe.
Uneori mi-e greu sa primesc tot ce ai pentru mine, chiar daca eu le cer.
Nu stiu cum sa facem.
Sa imi dai tu doar ce crezi ca e bine? Se poate asa ceva? O sa fie mai bine pentru mine? Normal ca ma intereseaza numai de mine. Imi inchipui ca pentru tine e mereu bine, desi poate nu e asa. Dar imi e mai usor sa traiesc cu gandul ca, dintre toate si toti, macar tu esti fericit, macar tu "nu ai nici un gand care sa doara". Asta-i problema cu noi, oamenii, gandim. Si asta doare.
Astazi am primit un raspuns la o intrebare pe care nu am pus-o, constient, am vrut sa cunosc mai mult, mai pofund, mai bine. Am cunoscut si simtit mai mult decat as fi vrut. M-a durut si am trait stari neplacute. Poate ca, daca nu m-as mai opune, nici durere nu ar fi.
De fapt vrem sa cunoastem mai bine oamenii, dar sa ne ofere ceea ce asteptam noi de la ei. Nu vrem sa fie altfel decat i-am vazut prima oara. Nu vrem si nu suntem pregatiti sa ii cunoastem cu adevarat.
Ma intreb daca acelasi luccru se intampla si cu propria cunoastere. Nu vrem sa ne cunoastem pentru ca ne-ar durea prea tare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te invit sa imi spui parerea ta: