Am încredere în MINUNI

Viaţa ca un drum alb şi curat înaintea ta. Pe acest drum poţi aşeza orice îţi doreşti: următorii tăi paşi, linia pe care vrei sa o depăşeşti, înălţimea pe care vrei să o urci, caii pe care vrei să călăreşti, apele în care îţi doreşti să te scalzi. Şi lasă loc liber din când în când.

Dintre toate întâmplările vieţii una singură nu m-a dezamăgit niciodată: minunea care a venit. Fără să o proiectez sau plănuiesc, sau tocmai de aceea.

Minunea are 3 constante :
-vine pe neaşteptate;
-o realizează cineva mai mare ca mine care ştie, poate şi face lucrurile în felul lui, dar cumva aşa cum le-aş face eu dacă aş fi atotputernică; motiv pentru care...
-îmi aminteşte că sunt atotputernică, exact când uitasem.

Minunile nu m-au dezamăgit niciodata. Au venit brusc şi mi-au adus ceea ce doream. Le doream la un nivel atat de profund încât nu le puteam imagina, nu puteam trece bariera propriei imaginaţii pentru a le vizualiza, proiecta sau plănui. Da, imaginatia are limite. Doar că ele sunt în aşa fel construite încât le putem extinde cu fiecare nou vis conştient.

Indiferent cât de extinsă este viziunea noastră, există mereu un vis mai mare pe care încă nu l-am visat. Şi atunci minunea vine să îţi spună că se poate, că eşti mai mult decât ştii, că ştii mai mult, că manifeşti mai larg, că eşti mai cuprinzător decât credeai.

De aceea am încredere în minuni. Pentru ca ele se întâmplă dincolo de puterea mea cu o precizie care mă copleşeşte. Minunile sunt pentru toţi şi fiecare.E ste faptul de care sunt cea mai sigură.

Doar un lucru îi trebuie minunii ca sa fie: să ai încredere în ea. Fără s-o vezi, fără s-o simţi, fără s-o miroşi sau s-o anticipezi.

Să ai încredere în ceea ce nu cunoşti azi dar vei ştii mâine. Ca prin minune.