O aventura care a inceput in urma cu 3 ani cand Oana Radulescu, o buna prietena, mi-a tradus cartea. Inca ii multumesc pentru stil, disponibilitate si umor si pentru ca a facut acest lucru pentru mine. Au urmat o multime de prieteni mai mult sau mai putin americani, romani americanizati, americani romanizati (da!) care si-au aruncat privirea pentru corecturi si adaptari, printre care ii multumesc in mod special lui Mariane Rhone.
Si apoi nu s-a mai intamplat nimic. Sau cel putin asa am crezut eu.
A mai trecut un an. Fara sa renunt la vis.
In primavara urmatoare am tradus-o in italiana si am inceput sa studiez si acolo terenul. Mi-au refuzat-o vreo 30-40 de edituri pana cand am acceptat sa ma opresc. Este important sa vezi limita dintre incapatanare si persistenta. Dar este o oprire temporara, stiu asta.
In vara urmatoare m-am concentrat pe Statele Unite. Nu stiu de ce... pur si simplu imi doream sa ajung la Oprah (sau cam asa ceva?).
Mi-am petrecut toata acea vara 2009 trimitand scrisori de prezentare catre agenti literari din SUA. Acolo editorii iti citesc manuscrisul doar daca esti reprezentat de un agent. Am studiat zile intregi despre cum sa iti faci un "query letter" si am reusit in circa 2 luni sa creez o forma de care eram multumita. Da, 2 luni pentru o scrisoare de prezentare a produsului tau in scopul de a fi selectat de un agent literar. Nu este o simpla scrisoare, ci o adevarata piesa-unicat in care este nevoie sa imprimi toata arta seductiei de care esti capabil. Agentii literari sunt oameni care citesc zilnic zeci de "query letters". Cum te vei deosebi de toti ceilalti? Asta fiecare trebuie sa caute singur pentru el. (exista cursuri specializate de pregatire pentru cei care doresc sa publice acolo; inainte de a trimite o prima scrisoare inveti o saptamana know-how-ul; nu l-am avut).
Cum spuneam, o vara intreaga, in loc sa beau limonade pe la terase sau sa ma joc cu copiii mei, am scris catre agenti literari. Era mai bine sa aleg oricare dintre primele 2 variante. Din 30 de agenti maxim 2 catadicseau sa ma refuze politicos sau printr-un raspuns robotizat. Totusi, chiar si cel mai sec raspuns insemna ceva pentru mine. Aproape ca incepusem sa imi doresc sa ma refuze, numai pentru a primi un semn ca ceva se intampla dincolo de "send".
Cand vara s-a sfarsit dezamagirea mea atinsese pragul de insuportabilitate, asa ca m-am oprit.
Apoi, "din senin" a aparut in viata mea virtuala un om. Cineva care a crezut in aceasta carte, care a fost la locul si momentul potrivit, a avut parteneri potriviti , vointa si dorinta necesare pentru a publica acest manuscris. Se numeste Florin Ilie si impreuna cu partenera lui Jennifer Wintzer ma reprezinta peste ocean. O intalnire magica a destinului pentru care sunt recunoscatoare!
Si datorita careia am inteles ca dorintele noastre au moduri magice de implinire, care ne depasesc capacitatile de intelegere normale, dar la care putem avea acces cu creierul superior - inima. Iar inima se energizeaza si pune in miscare universuri intregi, cu un singur combustibil: INCREDEREA. Este hrana pe care i-o poti oferi zilnic inimii tale si proiectelor tale.
Aparitia cuplului Florin & Jennifer in viata mea m-a facut sa inteleg ca prea multa munca dauneaza visului. Ca nu cu obstinatie trebuie sa muncesti, ci cu incredere si placere. Ca niciodata nu muncesti singur, iar daca te simti asa inseamna ca nu dai voie uriasei lumi invizibile sa te ajute. Oboseala NEplacuta este semn ca nu lasi universul sa te sustina, te opui. Oboseala placuta este cea care aduce consistenta visului.
Nu munca te duce acolo unde vrei. Fara ea nu se poate, dar felul in care o faci defineste rezultatul. Este o combinatie energica si relaxata de incredere & munca - asta este ceea ce ne duce in locul dorit.
Cat de bucuroasa sunt? Inca nu realizez la nivel constient ce se intampla. Nici nu stiu cum sa continuu. Stiu doar ca este un inceput minunat si ca de aici urmeaza altceva. Vanzari, desigur. Am uitat de mult vremea in care credeam ca vanzarile nu sunt pentru artisti, autori, etc. Am studiat si incerc pe cat posibil sa invat in continuare cat mai multe in domeniu. Nu ma pricep, dar pricep cate ceva, suficient incat sa stiu sa imi vand produsul la o taraba acum mica, cu zambetul pe buze. Despre vanzarile mari - asta e o cu totul alta poveste.
Ma uit in urma si vad o multime de oameni-ingeri ce au facut sa fie posibila minunea.
Printre ei vreau sa ii multumesc in mod special lui Mircea Buzlea pentru intreaga consiliere in varii domenii, cel principal fiind proprietatea intelectuala. El ramane in continuare in mintea si sufletul meu cel care va avea raspuns la orice intrebare de tipul "da' aia cum se face in lumea asta ?". Iti multumesc Mircea!
Daniela Lucia Nistor este, de acolo de departe, printre cei aproape mie. Ii multumesc pentru tot ajutorul profesional si sufletesc.
Incep sa cred ca cel mai mare talent al meu este sa ma inconjor de oameni mai destepti si mai stralucitori ca mine. Sau macar sa le urmez sfaturile, de departe.
Multumesc celor care mi-au dat suturi si ghionturi. Am inteles exact lectia si m-am miscat mai repede cu ajutorul lor. Si ei sunt tot oameni destepti.
De-acum, mingea noro(co)asa e la americani. Pot ei face un succes din 20 de farame din sufletul meu de romanca? Poate ca pot. Dar mai degraba aspir la a simti bucuria ca dincolo de ocean (unde nu am fost vreodata) oamenii au tot Nori de Bucurie, Nori de Tristete, Nori de Fericire, Nori de Dezamagire, Nori de Iubire, si ei pot fi transformati, sau pastrati, cu bagheta Zanei Norilor pe care o are fiecare copil, parinte sau adult!
Multumesc!
Si apoi nu s-a mai intamplat nimic. Sau cel putin asa am crezut eu.
A mai trecut un an. Fara sa renunt la vis.
In primavara urmatoare am tradus-o in italiana si am inceput sa studiez si acolo terenul. Mi-au refuzat-o vreo 30-40 de edituri pana cand am acceptat sa ma opresc. Este important sa vezi limita dintre incapatanare si persistenta. Dar este o oprire temporara, stiu asta.
In vara urmatoare m-am concentrat pe Statele Unite. Nu stiu de ce... pur si simplu imi doream sa ajung la Oprah (sau cam asa ceva?).
Mi-am petrecut toata acea vara 2009 trimitand scrisori de prezentare catre agenti literari din SUA. Acolo editorii iti citesc manuscrisul doar daca esti reprezentat de un agent. Am studiat zile intregi despre cum sa iti faci un "query letter" si am reusit in circa 2 luni sa creez o forma de care eram multumita. Da, 2 luni pentru o scrisoare de prezentare a produsului tau in scopul de a fi selectat de un agent literar. Nu este o simpla scrisoare, ci o adevarata piesa-unicat in care este nevoie sa imprimi toata arta seductiei de care esti capabil. Agentii literari sunt oameni care citesc zilnic zeci de "query letters". Cum te vei deosebi de toti ceilalti? Asta fiecare trebuie sa caute singur pentru el. (exista cursuri specializate de pregatire pentru cei care doresc sa publice acolo; inainte de a trimite o prima scrisoare inveti o saptamana know-how-ul; nu l-am avut).
Cum spuneam, o vara intreaga, in loc sa beau limonade pe la terase sau sa ma joc cu copiii mei, am scris catre agenti literari. Era mai bine sa aleg oricare dintre primele 2 variante. Din 30 de agenti maxim 2 catadicseau sa ma refuze politicos sau printr-un raspuns robotizat. Totusi, chiar si cel mai sec raspuns insemna ceva pentru mine. Aproape ca incepusem sa imi doresc sa ma refuze, numai pentru a primi un semn ca ceva se intampla dincolo de "send".
Cand vara s-a sfarsit dezamagirea mea atinsese pragul de insuportabilitate, asa ca m-am oprit.
Apoi, "din senin" a aparut in viata mea virtuala un om. Cineva care a crezut in aceasta carte, care a fost la locul si momentul potrivit, a avut parteneri potriviti , vointa si dorinta necesare pentru a publica acest manuscris. Se numeste Florin Ilie si impreuna cu partenera lui Jennifer Wintzer ma reprezinta peste ocean. O intalnire magica a destinului pentru care sunt recunoscatoare!
Si datorita careia am inteles ca dorintele noastre au moduri magice de implinire, care ne depasesc capacitatile de intelegere normale, dar la care putem avea acces cu creierul superior - inima. Iar inima se energizeaza si pune in miscare universuri intregi, cu un singur combustibil: INCREDEREA. Este hrana pe care i-o poti oferi zilnic inimii tale si proiectelor tale.
Aparitia cuplului Florin & Jennifer in viata mea m-a facut sa inteleg ca prea multa munca dauneaza visului. Ca nu cu obstinatie trebuie sa muncesti, ci cu incredere si placere. Ca niciodata nu muncesti singur, iar daca te simti asa inseamna ca nu dai voie uriasei lumi invizibile sa te ajute. Oboseala NEplacuta este semn ca nu lasi universul sa te sustina, te opui. Oboseala placuta este cea care aduce consistenta visului.
Nu munca te duce acolo unde vrei. Fara ea nu se poate, dar felul in care o faci defineste rezultatul. Este o combinatie energica si relaxata de incredere & munca - asta este ceea ce ne duce in locul dorit.
Cat de bucuroasa sunt? Inca nu realizez la nivel constient ce se intampla. Nici nu stiu cum sa continuu. Stiu doar ca este un inceput minunat si ca de aici urmeaza altceva. Vanzari, desigur. Am uitat de mult vremea in care credeam ca vanzarile nu sunt pentru artisti, autori, etc. Am studiat si incerc pe cat posibil sa invat in continuare cat mai multe in domeniu. Nu ma pricep, dar pricep cate ceva, suficient incat sa stiu sa imi vand produsul la o taraba acum mica, cu zambetul pe buze. Despre vanzarile mari - asta e o cu totul alta poveste.
Ma uit in urma si vad o multime de oameni-ingeri ce au facut sa fie posibila minunea.
Printre ei vreau sa ii multumesc in mod special lui Mircea Buzlea pentru intreaga consiliere in varii domenii, cel principal fiind proprietatea intelectuala. El ramane in continuare in mintea si sufletul meu cel care va avea raspuns la orice intrebare de tipul "da' aia cum se face in lumea asta ?". Iti multumesc Mircea!
Daniela Lucia Nistor este, de acolo de departe, printre cei aproape mie. Ii multumesc pentru tot ajutorul profesional si sufletesc.
Incep sa cred ca cel mai mare talent al meu este sa ma inconjor de oameni mai destepti si mai stralucitori ca mine. Sau macar sa le urmez sfaturile, de departe.
Multumesc celor care mi-au dat suturi si ghionturi. Am inteles exact lectia si m-am miscat mai repede cu ajutorul lor. Si ei sunt tot oameni destepti.
De-acum, mingea noro(co)asa e la americani. Pot ei face un succes din 20 de farame din sufletul meu de romanca? Poate ca pot. Dar mai degraba aspir la a simti bucuria ca dincolo de ocean (unde nu am fost vreodata) oamenii au tot Nori de Bucurie, Nori de Tristete, Nori de Fericire, Nori de Dezamagire, Nori de Iubire, si ei pot fi transformati, sau pastrati, cu bagheta Zanei Norilor pe care o are fiecare copil, parinte sau adult!
Multumesc!
asa talent DA!
RăspundețiȘtergerefelicitari zana calatoare :)
multumesc, Alex!
RăspundețiȘtergereFelicitari, Andreea! ...Si "la mai multe": vise, carti, editii internationale & ce-o mai fi!
RăspundețiȘtergereEsti prea darnica in aprecierea suportului meu. Iti datorez EU multumiri, pentru satisfactia de a fi antrenorul ideilor tale bune, visate profesionist si materializate admirabil! :-)
@Mir: merci, antreNor de Zana! :). Dar suportul unui antrenor bun nu poate fi niciodata supraevaluat!
RăspundețiȘtergereBravooooo!!!! Super!!!
RăspundețiȘtergerePeste tot in lume sunt nori si peste tot sunt copii, de toate virstele, care au nevoie uneori sa li se ridice capul spre cer. Multumim draga Zana!
@rox si dani: eu multumesc ca sunteti aici. pe pamant sau in aer, de oriunde se vede ceva frumos. :)
RăspundețiȘtergere