Daca vrei sa vorbim despre sentimente, scrie-mi aici intrebarea ta si eu iti voi raspunde. Ce faci cand esti furios, cum refuzi pe cineva fara sa se supere, cum transformi frica, intreaba aici, in comentarii. Va raspund cu un Nor de Drag!
Ma bucur enorm sa stiu ca povestile mele sunt in camera potrivita! Te rog sa ma tii la curent, Dominic, si sa imi spui care dintre norii-sentimente ti-au placut cel mai mult!
Interesant acest site.. Nu sunt mama inca,am doar 19 ani,imi plac foarte mult copii...Poate peste cativa ani, o sa am si eu un bebe si mi-ar placea foarte mult sa stiu tot,despre mentalitatea si interiorul lor. Sunt poate inca la varsta la care nu stiu cum sa refuz,pe cineva fara sa se supere,cum sa transform frica,in alte sentimente,deoarece am fost mereu protejata mamei,si acu ma-m trezit dintr-o data,intr-o lume rea. Acum din pacate sunt nevoita sa ma descurc singura!! Sunt foarte multe chestii ce le tin in suflet si nu am cu cine sa le discut...
@anonim: Descarca-le, precum norii ploaia, revarsa-ti tot ce simti hranind un ... caiet, o carte. Scrie, citeste, si, inceteul cu incetul, vei vedea ca lumea este asa cum o construiesti tu. Ma bucur ca te-ai trezit, o sa vezi ca avantajul de a fece CE VREI TU e mai mare decat acela de a fi doar ghidat. In plus, poti alege sa ai ghizi noi! Cu bine si o zi senina!
draga zana,cum am putea noi,parintii zilelor de azi sa nu mai fim ca norii de furtuna?nu spun ca toti ar fi asa dar cred ca daca am fi sinceri,marea majoritate am vedea culoarea gri din noi.
Fiecare putem fi asa cum ne propunem sa fim. Este nevoie uneori sa fim furtuna pentru a intelege ploaia si tunetele. Apoi, cand vedem ca dupa furtuna gradinile sunt devastate ne hotaram sa alegem metode care dau cu adevarat roade. Cum ar fi acelea de a vorbi despre culoarea gri din noi, chiar copiilor nostri - este sinceritatea de care spuneai. Alege-ti anotimpul, opreste-te din alergare, mergi mai incet, franeaza constient atunci cand simti ca nu esti tu. Alege-ti norul ce vrei sa fii. Plangi cand iti vine, ca norii. Accepta-te asa cum esti, iubeste-ti chiar si furtunile, nu te lupta cu ele. Iubeste-le si ele iti vor spune tot ce ai nevoie sa stii despre tine.
Tu fiind Zana Norilor si dincolo de ei , acolo unde singurul meu fiu a plecat in imprejurari misterioase neelucidate nici pana in ziua de azi ,poate poti sa prinzi din zbor un sfat pentru durerea mea de mama . Daca esti din Bucuresti poate ai fost prezenta pe malul Lacului Tei in ziua de 15 august 2003. Multumiri pentru ca ne intelegi. O zi luminoasa si calduroasa!
Draga mama de fiu, eu tot ce stiu este ca toti fiii si fiicele vin ca sa ne invete. Uneori despre viata, alteori despre trecerile spre celelalte nivele. Ieri imi spunea un copil sa fac o poveste si despre Norul Durere si probabil ca asta voi face.
Durerea pe care o simti poate sa fie alinata daca vrei cu adevarat asta. Uneori insa iubim durerea si nu o lasam sa plece de la noi, poate pentru ca e singurul lucru pe care credem ca il mai avem de la fiintele/lucrurile pierdute. Deasemenea durerea ne iubeste si ea, caci ei ii place sa stea in locuri cu lumina, mai mare sau mai mica. E nevoie sa te dezlegi de durere, nu doar sa o alini. Poti incepe prin a o alina, a o imbratisa, iar apoi... mai vino pe aici. In carte exista un Nor numit Norul de Pierdere, e scris pentru copii care au pierdut si ei cate ceva sau pe cineva. Si tu ai puterea de a transforma Norul de Pierdere in Nor Alb
ZANA DRAGA, Ca si copilul de ieri si noi adultii care suferim indiferent de motiv,evoluam in grup si vom avea intotdeauna nevoie de cineva pentru a supravietui. Multumesc draga mea ca ai acest dar de a ne ajuta sa suportam efectele adverse ale unor evenimente nefericite din viata noastra si ne oferi sprijinul emotional si informational pentru a trece peste situatii stresante.
Pe mine ma cheama Dominic Coca sunt din Oradea. Mama imi citeste in fiecare seara Zana Norilor, este o carte foarte frumoasa pentru copii.
RăspundețiȘtergereMa bucur enorm sa stiu ca povestile mele sunt in camera potrivita! Te rog sa ma tii la curent, Dominic, si sa imi spui care dintre norii-sentimente ti-au placut cel mai mult!
RăspundețiȘtergereInteresant acest site.. Nu sunt mama inca,am doar 19 ani,imi plac foarte mult copii...Poate peste cativa ani, o sa am si eu un bebe si mi-ar placea foarte mult sa stiu tot,despre mentalitatea si interiorul lor. Sunt poate inca la varsta la care nu stiu cum sa refuz,pe cineva fara sa se supere,cum sa transform frica,in alte sentimente,deoarece am fost mereu protejata mamei,si acu ma-m trezit dintr-o data,intr-o lume rea. Acum din pacate sunt nevoita sa ma descurc singura!! Sunt foarte multe chestii ce le tin in suflet si nu am cu cine sa le discut...
RăspundețiȘtergere@anonim: Descarca-le, precum norii ploaia, revarsa-ti tot ce simti hranind un ... caiet, o carte. Scrie, citeste, si, inceteul cu incetul, vei vedea ca lumea este asa cum o construiesti tu. Ma bucur ca te-ai trezit, o sa vezi ca avantajul de a fece CE VREI TU e mai mare decat acela de a fi doar ghidat. In plus, poti alege sa ai ghizi noi! Cu bine si o zi senina!
RăspundețiȘtergeredraga zana,cum am putea noi,parintii zilelor de azi sa nu mai fim ca norii de furtuna?nu spun ca toti ar fi asa dar cred ca daca am fi sinceri,marea majoritate am vedea culoarea gri din noi.
RăspundețiȘtergeredraga parinte anonim,
RăspundețiȘtergereFiecare putem fi asa cum ne propunem sa fim. Este nevoie uneori sa fim furtuna pentru a intelege ploaia si tunetele. Apoi, cand vedem ca dupa furtuna gradinile sunt devastate ne hotaram sa alegem metode care dau cu adevarat roade. Cum ar fi acelea de a vorbi despre culoarea gri din noi, chiar copiilor nostri - este sinceritatea de care spuneai. Alege-ti anotimpul, opreste-te din alergare, mergi mai incet, franeaza constient atunci cand simti ca nu esti tu. Alege-ti norul ce vrei sa fii. Plangi cand iti vine, ca norii. Accepta-te asa cum esti, iubeste-ti chiar si furtunile, nu te lupta cu ele. Iubeste-le si ele iti vor spune tot ce ai nevoie sa stii despre tine.
ZANA DRAGA,
RăspundețiȘtergereTu fiind Zana Norilor si dincolo de ei ,
acolo unde singurul meu fiu a plecat in imprejurari misterioase neelucidate nici pana in ziua de azi ,poate poti sa prinzi din zbor
un sfat pentru durerea mea de mama .
Daca esti din Bucuresti poate ai fost prezenta
pe malul Lacului Tei in ziua de 15 august 2003.
Multumiri pentru ca ne intelegi.
O zi luminoasa si calduroasa!
Draga mama de fiu, eu tot ce stiu este ca toti fiii si fiicele vin ca sa ne invete. Uneori despre viata, alteori despre trecerile spre celelalte nivele. Ieri imi spunea un copil sa fac o poveste si despre Norul Durere si probabil ca asta voi face.
RăspundețiȘtergereDurerea pe care o simti poate sa fie alinata daca vrei cu adevarat asta. Uneori insa iubim durerea si nu o lasam sa plece de la noi, poate pentru ca e singurul lucru pe care credem ca il mai avem de la fiintele/lucrurile pierdute. Deasemenea durerea ne iubeste si ea, caci ei ii place sa stea in locuri cu lumina, mai mare sau mai mica. E nevoie sa te dezlegi de durere, nu doar sa o alini. Poti incepe prin a o alina, a o imbratisa, iar apoi... mai vino pe aici.
In carte exista un Nor numit Norul de Pierdere, e scris pentru copii care au pierdut si ei cate ceva sau pe cineva. Si tu ai puterea de a transforma Norul de Pierdere in Nor Alb
ZANA DRAGA,
RăspundețiȘtergereCa si copilul de ieri si noi adultii care
suferim indiferent de motiv,evoluam in grup
si vom avea intotdeauna nevoie de cineva
pentru a supravietui.
Multumesc draga mea ca ai acest dar de a ne ajuta sa suportam efectele adverse ale unor evenimente nefericite din viata noastra si
ne oferi sprijinul emotional si informational
pentru a trece peste situatii stresante.