Am fost surprinsa foarte placut sa aflu ca cineva vede, intelege si apreciaza faptul de a scrie si publica carti pentru copii in Romania. Daca Alina Miron, semnatara acestui articol, ar afla ca o fac singura de ceva vreme (fara echipa, fara editura in spate) poate ar fi si ea la randul ei surprinsa, desi am senzatia ca intuieste acest drum solitar al meu. Cel putin deocamdata asa este, asta daca nu ii socotim pe copiii mei (Luca si Sara) care m-au ajutat atat la desenele norilor, la a formula conceptul cat mai bine, cat si la targuri unde ei fac o promotie inocenta dar perfecta a cartilor. Si daca nu ii punem pe prietenii mei care ma ajuta cu tot felul de sfaturi si chiar munca, sau daca nu socotim echipa de la tipografie... cumva tot iese de-o echipa, nu?
Cititi aici:
http://www.dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptaminii/articol/luxul-de-scrie-carti-pentru-copii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Te invit sa imi spui parerea ta: